Blog de Casă: Evanghelie, aromânul de dinaintea Jocurilor: 'Din partea lui Zappa, lumea să aibă concursuri olimpice!'
Evanghelie Zappa, un industriaș stabilit la Broșteni, Ialomița, a militat pentru renașterea Olimpiadelor. A reușit chiar să organizeze trei ediții la Atena, în 1859, 1870 și 1875, dar istoria le ignoră
Cătălin Oprișan
În fiecare an, la început de aprilie, când iubitorii sportului amintesc de primele Jocuri Olimpice moderne, se vorbește despre Atena 1896, despre Baronul Pierre de Coubertin și despre Spiridon Louis, primul câștigător de maraton modern. Voit sau nu, lumea-l uită pe Evanghelie Zappa, aromânul care a scos din anonimat – cu mult înaintea de 1896 – faimoasele întreceri.
Născut la 23 august 1800, în satul Labova, din fostul Epir, la acea vreme provincie a Imperiului Roman, Evanghelie nu și-a declinat, niciodată, apartenența la vreo țară. V. A. Urechia spune că a fost auzit zicând: ”Și eu hiu român!”, alții vorbesc despre tradiții albaneze, ceilalți confirmă înscrisurile sale: ”sunt de origine grec și cavaler elinesc”. Ceva mai târziu, pentru a elimina orice fel de speculații, Zappa, un veritabil cetățean al... Balcanilor, declara: ”Eu nu aparțin unei țări, dar sunt al tuturor!”.
Prin 1831, pentru că deși războiul e terminat dar regiunea sa rămâne sub ocupație turcească, se mută în țara noastră. Acumulează o mare avere, pământuri. Cumpără acțiuni în industria navală grecească, coordonează totul de la moșia de la Broșteni, Ialomița. O rudă îi face cunoștință cu Panayotis Soutsos, născut la vreo șanse ani după el, grec din Constantinopol. Omul, ca și Zappa, a studiat la Paris, dorește să readucă în atenția oamenilor Jocurile Olimpice, închise de către Teodosiu I, împăratul roman. Evanghelie e cuprins de acest gând (își botează fabrica de făină de la Călărași ”Olympia”), apoi îi scrie direct Regelui Otto al Greciei, prin intermediul ambasadorului grec de la București.
”Olimpiadele lui Zappa”
Deși întâmpină greutăți, lucrurile avansează și, pe 19 august 1858, Otto al Greciei semnează un decret regal cu principalele idei al manifestărilor, ce primesc denumirea de ”Olimpiade”. Se stabilește ca ele să aibă loc la Atena, din patru în patru ani, iar din 1859, în patru duminici consecutive din luna octombrie. Se bat medalii, cu chipul lui Otto pe o parte și, pe revers, cu cel al lui Zappa, la unele probe sunt prevăzute și premii în bani. În cultura populară întrecerile devin ”Olimpiadele lui Zappa” și... se pleacă la drum!
Partizanii lui Coubertin, cel care ignoră cele trei ediții (1859, 1870 și 1875) spun că sportivii invitați făceau partea doar din lumea elenă, chiar dacă veneau din Turcia, Creta, Macedonia, Albania ori Cipru, spre deosebire de caracterul ”internațional” a Jocurilor din 1896. Corect, așa este, numai că Zappa și Soutsos au gândit exact în acest mod: reluarea întrecerilor în spiritul și în forma Olimpiadelor antice. Baronul vizitează pentru prima dată Grecia în 1887, când se desfășuraseră, așadar, cele trei ediții dar preferă să păstreze tăcerea.
Trebuie să ne mândrim cu faptul că ideea reînvierii Jocurilor Olimpice a apărut pentru prima dată în țara nostră, ”opera” lui Evanghelie Zappa
Zappa iubește mult meleagurile noastre. Donează mult și finanțează Dicționarul Gramaticii limbii române. Militează pentru apariția Societății Literare cea care va deveni Academia Română. Acordă premii de câte 300 de galbeni autorilor de opere științifice, astfel că banii ajung la Timotei Cipariu, la August Treboniu Laurian ori D. I. Ghica.
Se îmbolnăvește de Alzhiemer. În 1863, fratele său îl duce la Paris, la cei mai buni medici, dar e atins de ”demență și paralizie generală”. Mai trăiește doi ani, până în iunie 1865, când se stinge la conacul său din Broșteni. Pe piatra de mormânt stă scris: ”Din partea lui Zappa, lumea să aibă concursuri olimpice!”.
