Blog de Casă: Eroul de la FC Barcelona care nu a fost găsit niciodată!
Deși a evoluat doar câteva meciuri la trupa catalană, francezul René Victor Fenouillière a rămas cunoscut drept unul dintre cei mai fini jucători. A pierit în Primul Război Mondial, după ce fusese rănit de mai multe ori. A luat parte la un... 17-1!!!
Cătălin Oprișan
Prima oară fusese rănit pe frontul belgian. Se înrolase în Regimentul 2 Infanterie Granville. Primul Război Mondial mușca bine din Europa, era 1915, când o schijă îi străpunsese brațul. Fusese consemnat pe ordinul de zi, pentru că nu dorise să fie dus în spatele tranșeelor, urlase că poate muta arma de pe stânga rănită pe dreapta validă, dar medicii fuseseră de altă părere. Pierduse mult sânge, așa că o injecție și, adormit, ”urcase” în căruța ce-l dusese departe de liniile inamice. Se trezise direct pe paturile spitalului de campanie din Avranches, Franța natală.
Avansat sublocotenent, ceruse să se reîntoarcă pe front. Fusese ucis în bătălie, pe 4 noiembrie 1916, la nord de Reims. Sublocotenentul René Victor Fenouillière.
Se născuse în Normandia, în 1882, familie cu șase copilași. Se apucase de fotbal, nebunia ce cuprindea continentul, un fel de pionier la Union Sportive Avranches. Băiat citit, plecase la studii peste Canal, în Anglia, unde începuse să practice rugbyul. Sincer, nu putea spune ce-i place mai mult, așa că în fiecare weekend încerca să practice ambele jocuri.
La 20 de ani se găsea în Spania, la Barcelona. Spusese că știa cu se papă foot-ball-ul, spusese că mângâiase mingea atât în Franța, cât și în Albion, așa că cei de la RCD Espanyol nici nu-l mai puseseră la probe. ”Mijlocaș de clasă”, aveau să-și amintească ai lui coechipieri. Două meciuri pierdute, cu Athletic și Madrid, pe ”Hipodromo de la Castellana” și lumea începe să-l afle.
Catalanii l-au cunoscut mai bine pe 8 martie 1903, în ”Copa Barcelona”, pe terenul din Horta, acolo unde Espanyol a dat piept cu trupa lui Joan Gamper. S-a terminat la egalitate, 2-2, și imediat cronicarul din ”Los Deportes” a scris că ”francezul este de același nivel cu elvețianul”. Interesant este faptul că fondatorul Barcelonei nu stătea mult pe gânduri și începea, chiar după joc, să tragă sforile, Astfel, la două zile după acel ”draw”, Espanyol era de acord să-l împrumute pe René la FC Barcelona, acesta devenind, astfel, întâiul jucător francez al viitoarei faimoase trupe.
A debutat contra unei echipe de... marinari!
Echipele-s puține la acea vreme, așa că eroul nostru debutează contra unei combinate englezești, o trupă formată din marinarii vasului ”Galliope”, ancorat în portul catalan. Oamenii știu fotbal, partida e grea, dar gazdele reușesc să se impună cu 1-0, iar franțuzul este cel mai bun jucător de pe teren. Din păcate, mai ”prinde” doar două jocuri: o victorie, cu 3-2, contra celor de la Salut, pe 28 mai 1903, apoi, în vară, pe 27 iulie, pe căldură, un 8-2 cu Mataroni, care s-a prezentat doar cu șapte jucători. Scuze, am uitat să precizăm că Barcelona a venit cu... opt!
”E unicul jucător străin de la Espanol (n.a. – grafia de atunci), admis aici pentru caracterul frumos pe care-l are, precum și pentru prietenia cu unii dintre suporteri”.
Presa spaniolă din 1903
Îi e dor de casă, câteva probleme de familie îl obligă să se întoarcă în Franța. Continuă cu fotbalul, fie la Racing Club de France, fie la Red Star. E convocat la lotul olimpic francez pentru Jocurile din 1908, de la Londra și, pe 22 octombrie, ia parte la una dintre cele mai ”cool” partide din istorie, Franța – Danemarca 1-17, cu Sophus Nielsen marcând 10 goluri!!!
”Ar putea fi comparat cu Griezmann din zilele nostre. Același gabarit, același stil. Doar o mustață în plus”.
Denis Baptiste, jurnalist francez
Pentru că nu se știe cu exactitate când a pierit, data morții fostului fotbalist rămâne neclară
Prima mare conflagrație mondială îl găsește jucând la Red Star. Are olecuță peste 32 de ani, dar continuă să alerge. Pleacă pe front. Este rănit. Revine. Cum fotbalul... apă nu se face, e văzut evoluând, ultima dată, chiar acolo, printre gloanțe. Se bagă la fosta sa echipă, Avranches, la o ”miuță” contra trupelor aliate. E 1915. Un an mai târziu, plutonul din care face parte primește ordinul să apare faimoasa Catedrală din Reims, terminată în 1275. Dușmanii sunt respinși, dar René Victor Fenouillière e prins într-o ambuscadă. El și doi dintre oamenii săi cad la pământ. Patrulele trimise să-i recupereze nu-i vor mai găsi niciodată. E dat dispărut pe 4 noiembrie 1916 și declarat, oficial, mort, în iulie, anul următor. Sicriul, gol, e coborât la cele veșnice în cimitirul din Sillery. Primește, postum, ”Crucea de Război”. Dă numele stadionului din Avranches. Unul dintre cei 34 de jucători de la FC Barcelona care au luptat în cele două Războaie Mondiale...
