Blog de Casă: 'Cholo' 613
În decembrie 2011, fără prea mari speranțe că va sta mult pe banca tehnică a celor de la Atletico Madrid, Diego Simeone a semnat. La început de martie 2023, cu 613 partide, este tehnicianul cu cele mai multe prezențe, peste miticul Luis Aragones
Cătălin Oprișan
Când a semnat ca antrenor, vremurile erau tulburi. Lumea își amintea din ce în ce mai greu despre ”eventul” din perioada Radomir Antic, peste Atletico Madrid trecuse și ”infernul” din Segunda Division, tragedie ce se mai petrecuse doar o singură dată, în perioada interbelică. Nu-i vorbă, jucători de calitate fuseseră, de la Lardin la Kiko, de la ”El Niño” Torres la Hugo Leal, dar nu avusese cine să-i așeze ca la carte pe teren, cine să le dea o povață.
Pe 23 decembrie 2011, când a ales să pregătească pe Atetico Madrid, ”Cholo” Simeone nu se putea lăuda cu un CV impresionant, deși în el se regăseau River Plate, San Lorenzo ori Catania. Specialiștii nu-i dădeau zile multe pe ”Vicente Calderon”, pentru că arena aceasta ”păpa” tehnicieni mult mai repede ca altele. Ca jucător, la Atleti, făcuse treabă frumoasă, dar specialiștii spuneau că în afară că iubește stilul lui Bielsa n-a prea arătat, ca tehnician, mare lucru.
La început de martie 2023, Diego Simeone a primit un tricou pe care scria ”613”. Numărul partidelor în care pregătise gruparea mutată, acum, pe ”Wanda Metropolitano”. Peste recordul lui Luis Aragones, ”Înțeleptul din Hortaleza”, omul ce pregătise gruparea în șase rânduri. ”Cholo” a plâns. Și-a adus aminte. ”Am ochii în lacrimi și trăiesc o emoție uriașă. E o zi pe care n-o voi putea uita niciodată, așa cum nu voi putea uita nici ziua aceea când, discutând la Sevilla, unde tu erai antrenor și eu jucător, ți-am spus că mă doresc cei de la Atletico. Răspunsul tău a fost rapid: <<Și ce mai aștepți?>>. Au trecut aproape 29 de ani și, Luis, de atunci am iubire și pasiune pentru acest club. Pare ireal, dar mă simt privilegiat că am mers pe drumul tău, drumul nostru”, a spus argentinianul. Aragones, stins în 2014, era alături de antrenor prin fiul său, prezent la ceremonie. Giovanni, atacantul lui Napoli, urmașul cel mai mare din prima căsătorie, cele două fetițe pe care le are cu Carla, actuala soție, plus Luis Aragones junior. N-avea nevoie de mai mult.
”Leyenda Simeone”. Cine s-ar fi gândit cu 12 ani în urmă?
Statisticile-s reci: 58,5 la sută procent de victorii, 359 în 613, 143 de rezultate de egalitate și 111 înfrângeri. Mulți l-au acuzat că a ucis fotbalul, că joacă italienește, dar, la aniversare, toate i-au ieșit și a învins Sevilla cu 6-1!!! ”Am fost un norocos, pentru că mereu am avut jucători cu foame de victorii. Asta le-am cerut mereu, suflet și pasiune!”. 11 ani și ceva la Ateltico.
După ce lucrurile s-au liniștit, cineva l-a întrebat care e cel mai frumos moment la echipă. S-a gândit că tehnicianul de 53 de ani va alege unul dintre cele opt trofee: două titluri în Primera, două Europa League, două Supercupe continentale. N-a fost așa. ”Ateltico retrogradase. Era o campanie pentru abonamente, în primul an din Infern. Un tată cu al său puști mergeau la mormântul seniorului, respectiv al bunicului, pentru a-i comunica faptul că cel mic nu poate merge mai departe. Era prea înjositor să se ducă la școală și să spună că e fan Atleti în Segunda. Ajunseseră în fața mormântului, puseseră fularul pe după cruce, iar tatăl celui mic, fiul decedatului, îi tot dădea înainte cu rușine, cu suferință, cu durere. Atunci, o creangă a copacului de lângă monument i-a dat una peste cap. A luat fularul, l-a luat pe cel mic de după umeri și au înțeles: nu te poți despărți, niciodată, de Atletico!”.
