Blog de Casă: Cándido Gomez! N-a jucat la Real Madrid nicio secundă, dar le-a ”adus” a șaptea Ligă a Campionilor!
Pe 1 aprilie 1998, fanii de pe ”Bernabeu” trag de gardul ce susține una dintre porțile de joc, care cedează și cade! E semifinală de Champions League, nervi întinși la maximum. Atunci apare eroul!
Cătălin Oprișan
În primăvara lui 1998, Real Madrid a adunat 32 de ani de când n-a mai pus mâna pe Cupa Campionilor Europeni. S-a pornit bine, frumos, prin câștigarea grupei cu Rosenborg, Porto și Olympiakos. Apoi Bayer Leverkusen, în ”sferturi”. Și, pe 1 aprilie, partida tur cu Borussia Dortmund. Câțiva băieți scoși, atunci, la încălzire, de ambele părți: Roberto Carlos, Panucci, Seedorf, Raul, Mijatovic, Morientes, Julio Cesar, Ricken, Reuter, Chapuisat.
Lume, buluc pe ”Bernabeu”. Fanii, ciorchine în ”Fondo Sur”. Poarta e legată de gard, pe el sunt multe suflete, care se agită, trag de sârme și de sfori. Reuter și imensul Manolo Sanchis sunt la centru, se repartizează mingea și terenul, când ceva neverosimil se petrece: poarta cade cu totul, ”scuturată” de fanii iberici! Stupoare!
Borussia Dortmund vrea ca meciul să fie câștigat cu 3-0, UEFA nu poate ”închide” partida, e o semifinală de Champions League, cu o audiență imensă și o transmisiune, în direct, în 50 de țări. Trebuie făcut ceva! Dar ce? Timpul maxim de așteptare: o oră!
Nouă poartă e montată
Există porți în Ciudad Deportiva, la câțiva kilometri nord mai departe de Paseo de La Castella, unde e ”Bernabeu”. Într-acolo fuge Agustin Herrerín, delegatul clubului. Din zbor, ia cu el șase polițiști plus un ”papuc”. În fosta bază sportivă a celor de la Real, azi sediul a cinci turnuri ce reprezintă nucleul economic al Madridului, ”fierbe” Miguel Ángel, miticul portar, șef peste bază. Numai că totul e ca-n filmele cu Stan și Bran: porți există, numai că terenul e încuiat!
E momentul în care apare Cándido Gomez, un muncitor care, deși nu a evoluat, niciodată, la Real Madrid, avea să ”netezească” drumul către cea de-a șaptea ”urecheată”. Bărbatul trebăluiește, la ora locală 20.50, în Ciudad Deportiva. Urmează să aibă loc un eveniment publicitar, montează niște panouri. Are un ”Pegaso”, un camion mare, puternic. ”Poți face ce vrei tu, numai fă rost de o poartă! Da, sparge lacătele!”, aude din gura lui Herrerín. Se execută! Precum în povestirile Olimpului, Miguel Ángel scoate aproape de unul singur poarta din țâțâni, strigă la polițiști, toți o urcă în camion. ”Hai, dă-i ghetuțe!”.
110 km/h pe sens interzis!
Se pleacă pe sens interzis, cu deschizător în față. Sirene, mașinile se dau deoparte! Cándido o calcă. ”Viteza maximă era de 80, poate 90 de kilometri pe oră, am prins 110!!! Îi vedeam cum urlă să prind viteză și mai mare, nervi mulți, dar mașina nu mai putea!”. În opt minute sunt în gura ”Berabeului”. A trecut fix o oră de la... cădere. Altă belea. Pe unde bagi o poartă în stadion în zi de semifinală de Liga Campionilor, când totul e închis??? Milioane de idei: unii zic că pe ici, alții pe colo. Cándido cunoaște arena ca-n palmă. Țipă: ”Pe la toaleta aceea, pe la toaleta aceea!”.
Finalmente, poarta e montată, jocul începe. Omul nu rămâne să vadă golurile lu Karembeu (chiar în ”halăul” buclucaș) ori Morietes. ”Mai aveam treabă de terminat. Dar Herrerín a venit cu un bacșiș frumos, cam 78.000 de pesetas. Salariul meu era de 60.000, așa că pentru opt sau 10 minute de muncă, am primit banii pe o lună”, glumește, azi, Cándido, ajuns la 64 de ani.
Polițiștii și-au abandonat caschetele, au ”cusut”, din nou, poarta de gard, pentru ca jocul să poată începe!
A mai fost omenit: cu un trening, un ceas de argint, o insignă de aur a celor de la Real Madrid, o bijuterie pentru soție. I-au promis și patru bilete la marea finală, dar telefonul n-a mai venit. Real a câștigat, în ultimul act, 1-0 cu Juve, la Amsterdam. ”Mijatovic a fost eroul, eu, jumătate de erou”, încheie Cándidio, la un sfert de secol de la ispravă.
Sursa: ”MARCA”
